Balaurul

Cica era un om si il alergau altzi oameni ca sa-l bata. Si alearga ei, alearga, si la un moment dat cel urmarit se ascunde intr-o pestera, iar urmaritorii trec de el. Acum era o problema : in pestera aia putzea ingrozitor. Da' putzea, nu gluma. Si cum statea omul nostru in pestera, trece un tzaran prin fatza pesterii si-l intreaba:
- Bade, da' ce pute asa in pestera asta?
- Pai stai sa vezi, raspunde taranul. Cica a fost o data, demult, in pestera asta un balaur. Pe-atunci pestera se afla in regatul lui Verde Imparat, care avea doi fii. Si balaurul asta manca sistematic toate fetele si femeile din imparatzie. Vazand asa, fiul cel mare se duce la tac-su si zice: "Auzi, tata, eu ma duc la balaur sa-l omor, ca in catziva ani n-o sa mai avem ce f*te, ne haleste asta toate muierile". Asa ca se duce acesta in pestera balaurului, se bat ei vreo doua saptamani, il rapune balaurul pe feciorul de imparat si il mananca. Dupa un timp, isi incearca norocul si celalalt fecior al imparatului. Merge si el in barlogul balaurului, se bat ei de dimineatza pana seara, multe zile, si, intr-un final, voinicul il rapune pe balaur, si scapa regatul de belea. Asta a fost, incheie tipul din pestera
- Pai, bine bade, da' ce legatura are povestea asta cu mirosul din pestera? De ce pute in halul asta?
- Aaa, de ce pute? Nu stiu, s-o fi cacat vreunul...